Tools
A+ A A-

Rata mare (Anas platyrhynchos L.)

Alte denumiri:

Rata mare, rata salbatica mare, ratoi de rata mare, boboc de rata mare.


Descriere:

Este considerata cea mai mare rata din Romania si una dintre cele mai mari rate din lume (0,8 - 1,4 kg). Doar eiderul, care a fost semnalat de cateva ori in fauna tarii noastre, o depaseste. Dimorfismul sexual este evident de toamna pana primavara, incluzand perioada de cadere in perechi si de imperechere. In aceasta perioada ratoiul, care este cu putin mai mare decat rata, se prezinta mai viu colorat. Are capul si gatul verzi-metalizat, gulerul alb, pieptul brun si coada neagra, cu subcaudalele albe si doua dintre penele negre, cele mijlocii, rasucite caracteristic in sus. Culoarea de fond este cenusie, iar oglinda este albastra, marginita de doua dungi albe inguste. Rata are o culoare mai apropiata de cea a mediului sau de viata, bruna-galbuie, cu pete si dungi brune, negre si albe. Oglinda femelei este identica cu a
masculului. Schimbarea penajului se produce dupa clocit, in iunieiulie, cand culoarea ratoiului devine foarte asemanatoare cu cea a ratei. Diferentierea se face usor in aceasta perioada dupa cioc, care la ratoi este galben-verzui, pe cand la rata este cenusiu-galben. Picioarele sunt portocaliirosietice. Glasul ratei salbatice mari este asemanator cu al ratei si al ratoiului domestic: macait puternic la rata, care se aude de la distante mari, si un ton mai discret, mai nuantat si mai ragusit, la ratoi. Simturile sunt ascutite. Se distinge printr-un vaz binocular de exceptie si un camp vizual de aproape 360 grade (ca si sitarul). Aude foarte bine. Doar acuitatea simtului mirosului este discutabila. 

Longevitatea:

Este apreciata la 10 ani.

Habitat:

Prezenta ratei mari in Romania este legata de biotopul baltilor cu stuf, dar si al lacurilor cu apa si vegetatie care sa ii asigure un mediu propice de adapost si hrana. Apreciaza prezenta salciilor scorburoase pentru cuibarit. Iarna este intalnita frecvent pe raurile interioare care nu ingheata, urcand pe acestea pana in zona de munte. In iernile grele migreaza insa spre sud. Se comporta, asadar, atat ca specie sedentara cat si ca specie eratica sau migratoare, venind din regiunile nordice sa ierneze, in stoluri mari, in tara noastra sau mai la sud, in functie de asprimea iernii.

Hrana:

Spectrul alimentar este destul de variat si preponderent compus din vegetatie si animale mici: plante acvatice, seminte diverse, cereale, insecte, larve, melci, pesti etc. 

Dusmani:

Pasarile rapitoare de zi, enotul, vulpea, vidra, nurca, dihorul, hermelina si alti cativa daunatori naturali care dijmuiesc cuiburile, prind progenitura si ataca exemplarele mature. Chiar si stiuca mare si somnul pot prinde bobocii de rata. Practica culegerii oualor de rata, asemenea practicii culegerii oualor proaspete de gasca, o afecteaza in mare masura, dar numai in anumite zone din tara. 

Obiceiuri:

Este o rata de suprafata, cu activitate diurna, care innopteaza de obicei pe apa. Spre deosebire de gasca, are o mai intensa activitate aurorala si crepusculara, in sensul ca pleaca dimineata mult mai devreme de pe balta si se intoarce seara mult mai tarziu, chiar pe intuneric. In noptile cu luna plina se hraneste si noaptea pe camp. 


Reproducere:

Rata mare este monogama, perechile putand fi observate  inca din zilele insorite de iarna, chiar si in cadrul stolurilor care ierneaza la noi. In perioada martie-aprilie perechile se separa si incep zborurile nuptiale in cautarea locului de cuibarit, nu foarte departe de apa. Cu ocazia pazei de seara la sitari pot fi observate, frecvent, perechi de rate mari in cautarea unor astfel de locuri si in padure. Copularea are loc pe apa, iar cuibul este amenajat pe pamant, pe plauri, in scorburi, in gramezi de craci, in cuiburile parasite de alte pasari etc. Depune, incepand din luna aprilie, ponte de cate 8-14 oua, pe care le cloceste 24-26 de zile. Ouale sunt depuse zilnic, clocitul incepand dupa depunerea ultimului ou. Cloceste numai femela, care paraseste cuibul doar pentru scurt timp in vederea hranirii, lasand ouale acoperite cu ierburi si cu pene. Ratoiul ramane in apropierea cuibului sau pleaca in cautarea altor rate pentru a le fecunda. Este acreditata chiar ideea conform careia ratoii, mai ales cand numarul lor este cu mult mai mare decat al ratelor, strica cuibarele ratelor pentru a le obliga sa se imperecheze din nou. Teoria justifica, in alte tari, continuarea sezonului de vanatoare la ratoi, dupa inchiderea sezonului de vanatoare la rate. Metoda eficienta in acest caz este atragerea ratoilor cu rate crescute special ca atrape vii, tinute nefecundate, care ii cheama insistent din locurile unde sunt "ancorate" pe apa. Bobocii de rata sunt nidifugi. Dupa eclozare, ei pornesc imediat inot sau sunt coborati pe pamant, prin rostogolire sau salt, daca rata a cuibarit la inaltime, apoi sunt condusi pe jos, uneori sute de metri, pana la apa. Daca prima ponta a fost distrusa, rata depune o a doua ponta, de inlocuire, de regula mai redusa (6-12 oua). Puii devin capabili de zbor la 8 saptamani si maturi sexual la un an. 

Vanare:

Se practica de regula la panda, dimineata si seara, cand ratele pleaca sau vin pe balta. Se practica, de asemenea, la panda in locurile de hranire, precum si la panda in locurile de trecere. Nu se recomanda panda de seara in locurile de innoptat, deoarece sperie ratele si le schimba complet obiceiul de a reveni in acel loc. De asemenea, nu se recomanda panda de seara pentru motivul ca se ranesc si se pierd foarte multe rate, chiar dintre cele impuscate mortal. Cu succes se poate practica si goana in anumite zone cu stuf, precum si apropiatul cu barca, indeosebi pe apele curgatoare. Sezonul legal de vanatoare la rata mare este 1 septembrie - 31 ianuarie. Se trage cu alice de 3 - 3,5 mm. Trofee neconventionale sunt considerate pasarea naturalizata si penele intoarse din coada ratoiului. 

2012 AJVPS Bihor - Toate Drepturile Rezervate