Tools
A+ A A-

Fazanul (Phasianus colchicus L.)

Alte denumiri:

Cocos de fazan, gaina de fazan, fazanita si pui de fazan.

Descriere:

Fazanul intalnit in Europa si in Romania, in crescatorii si in libertate, este de fapt un metis rezultat din incrucisarea mai multor subspecii de fazani salbatici originari din Asia, care au fost introdusi in Europa inca din antichitate. Aceasta provenienta explica, intr-o oarecare masura, marea eterogenitate a fazanului de vanatoare, din punct de vedere al coloratiei si al datelor biometrice. Dimorfismul sexual este, ca la oricare dintre subspeciile de origine, foarte evident. Cocosul are in primul rand o greutate mai mare (1,0-1,5 kg), este mai viu colorat decat fazanita si prezinta o coada vizibil mai lunga. Are capul si gatul verzi cu reflexe metalice, corpul rosu-brun punctat cu pete mari negre si dungi galbui pe conturul penelor de pe spate, coada maronie brazdata transversal de dungi brune mai inchise si piele nuda, rosie-aprins, imprejurul ochiului. Prezinta de obicei, un guler alb si pinten pe tars. Spre deosebire de cocos, gaina este mult mai modest colorata. Are nuanta generala bruna-galbuie sau bruna-cenusie, cu pete de culoare bruna-inchis, dispuse longitudinal pe corp si transversal pe coada. Nu prezinta pinten. In perioada de primavara, cand cocosul imbraca haina nuptiala, are in plus si doua smocuri de pene, ca doua cornite, la urechi. In aceasta perioada se aude mai frecvent glasul cocosului, pe care-l emite de altfel in fiecare seara cand zboara in arbori pentru dormit si dimineata cand coboara la sol. Acest glas seamana cu un tipat strident, repetat, mai prelung sau mai scurt, dupa caz. Glasul gainii este un piuit specific, prin care tine legatura cu grupul familial. Cand este multumit, cocosul mai scoate un sunet gutural, mult mai discret. Ca simturi exceleaza atat prin vaz, cat si prin auz, fiind foarte greu de surprins chiar si pe intuneric. Urma tetradactila, excrementele si mai ales tipatul de seara si de dimineata ii tradeaza prezenta in teren. Varsta cocosilor se apreciaza doar dupa marimea si forma pintenului, care creste, se ascute si se curbeaza o data cu trecerea anilor. Se apreciaza ca, in liber, fazanii nu pot supravietui mai mult de 4-5 ani. 

Habitat:

Prefera trupurile mici de padure cu mult desis, crangurile si spinariile de pe dealuri sau din paraie, mai ales daca acestea sunt greu de patruns si inconjurate de terenuri cultivate agricol. In si mai mare masura cauta stufarisurile intinse si mlastinile, mai ales cele care au izvoare permanente si nu ingheata, precum si campurile agricole ramase parloaga. In astfel de biotopuri fazanul se localizeaza cu precadere, datorita conditiilor bune si diverse de adapost si hrana. 

Hrana:

Este foarte diversificata. De la insecte si larve, oua de furnici, paianjeni, soparle mici, pui de serpi, melci si alte vietati, inclusiv acvatice, pana la diverse fructe si seminte suculente, cereale de cultura si plante verzi, fazanul consuma totul. Prin modul de hranire si prin combaterea biologica pe care o realizeaza, acesta este considerat folositor agriculturii. 

Dusmani:

Fazanul are numerosi dusmani potentiali. Pasarile pradatoare de zi si cele de noapte, precum si toate mamiferele care se comporta ca pradatori prezinta pericol pentru oua, pentru pui, pentru fazanita care cloceste la sol si chiar pentru fazanii adulti. La acesti pradatori s-a adaugat, din ce in ce accentuat, cainele hoinar si pisica de casa, care, in perioada de cuibarit si de crestere a progeniturii, produc prejudicii greu de cuantificat. Si ciorile grive si negre, ca de altfel si cotofenele pot consuma ouale din cuiburile fazanitelor plecate dupa hrana. Cele mai grave pierderi le determina insa omul, prin folosirea furadanului si a altor substante chimice puternic toxice, precum si prin folosirea utilajelor moderne de cosit, prasit etc. Acestea au facut si continua sa faca ravagii indeosebi primavara si vara, in efectivele de
reproducatori si in progenitura acestora. Dimensiunile pagubelor sunt greu de sesizat, in aceasta perioada, care devine tot mai calda si favorizeaza descompunerea cadavrelor ascunse in vegetatia, desisurile si in tufarisurile din campul cultivat agricol, unde exemplarele afectate se retrag si mor. 

Reproducere:

Fiind o specie poligama, cocosul atrage in jurul lui un harem de 2-6 fazanite, pe care le pazeste inca din luna martie, intr-un anumit teritoriu, aparat agresiv de eventualii intrusi. "Rotitul" tine pana la sfarsitul lunii aprilie, dupa care fazanita depune 10-12 oua, intr-un cuib rudimentar amenajat pe sol, in locuri ascunse vederii. Cloceste doar gaina dupa depunerea ultimului ou, circa 24-25 de zile. Puii ies din ou pe la sfarsitul lunii mai, cand gasesc deja hrana din abundenta. Sunt nidifugi si incep sa zboare la 4-6 saptamani. La un an ating maturitatea sexuala. In Romania, fazanul este considerat specia care se preteaza cel mai bine la inmultirea artificiala si la repopularea terenurilor apte pentru aceasta. 

Vanare:

Se impusca in perioada 1 octombrie - 28 februarie, cu arma lisa si cu alice de 3,0 mm.  Trofeul il constituie pasarea intreaga sau bust naturalizata, ori numai penele din coada sau parte din pielea pieptului cu pene, purtata ca pampon la palarie. Metodele admise la vanatoare sunt "la goana" si "la picior", cu sau fara caine de vanatoare. Nu este admisa impuscarea "la panda". 

2012 AJVPS Bihor - Toate Drepturile Rezervate